Spiritism

Egiptenii se luptau cu timpul uscați, fără măruntaie, cu ochii și creierii școși.  Regii lor, ca zei ce se aflau, pe această lume au rămas puțin și, ca oameni, au plecat din ea. O scoarță uscată, întinsă peste oase, cu dinții rînjiți. și peruanii. și saami. și iacuții, la fel. Alții și-au făcut sicrie și sarcofage în piatră, în marmură, în aur, în lemn. Cu toții se temeau de moarte și o înfruntau. Nu aveau încredere nici în proprii lor copii și, atunci, au inventat și au învățat scrierea. Trupurile moarte și uscate să poarte amintirea ființelor care au fost. Pietre sau papirusurile să poarte amintirea gîndurilor pe care le-au avut. Trupurile, bine conservate, au cîștigat mii de ani de lupte cu timpul. Scrierile au cîștigat și ele, mii de ani de lupte. Multele dintre limbile lor scrise au murit. Altele nu se mai știu a vorbi, nu se mai știu a cînta. Au muncit și au murit făcînd-o, tocind munții și punînd pietre așezate, pentru ca însuși timpul să se teamă de măreția lor.

În alte zări, cei care credeau în șarpele cu pene, își încredințaseră sufletele și trupurile uscăciunii și pietrelor. În pietre lăsaseră calendareși scrieri ascunse, în pietre clădiseră temple, cît dealurile și munții de mari. Vorbele trecute prin negura timpurilor povestesc de palate acoperite cu aur, lucind mai tare decît soarele lumii. S-au stins, în sînge, molimi și durere. Regii lor s-au numit pe sine zei și, zei fiind, au murit și ei. Urmașii lor au uitat ce știuseră strămoșii lor, iar uitarea a îngropat, mai adînc, toată știința și cunoașterea.

Doar ei, între ape și munți, au rîs timpului în nas și au scris în suflete și în cuvînt. Cuvîntul le-a fost zidirea. Zidire mai strașnică decît orice zid și piatră, mai tare decît orice fier și decît orișice moarte. Cuvîntul lor e mai mult decît rostire, căci cuvîntul lor e însăși lumea. Spunînd cuvintele au dat lumii ființă, iar ființarea s-a făcut rostirile toate. S-au strecurat în firidele istoriei, purtînd cuvintele în multe rostiri. Au căzut în crăpăturile lumii, ca s-o țină așa cum au făcut-o ș-au strecurat cuvintele, ca aburul din ploaie, care udă iar pămîntul.