marți, 4 februarie 2020

Transformare, schimbare, prefacere

Nu transformările mediului natural și antropic sînt la originea angoasei care caracterizează grupurile umane integrate în meta-societatea informațională, ci viteza cu care se produc aceste transformări. Ignoranța, în sensul său primar, de necunoaștere a ceva, este, din punct de vedere psihic, o binecuvîntare și nu un fapt rușinos, așa cum am ajuns să o înțelegem. 

Cantitatea de anomie, de înstrăinare, de a fi străin în propria-ți ființă a crescut dramatic în societățile dezvoltate din punct de vedere tehnologic. Omul, ca ființă cognitivă, nu se poate desprinde de propria conștiență, cea care îi conferă o anumită completitudine, prin simbioza dintre suflet și trup.

Clivajul uriaș dintre societățile tehnologizate și societățile aflate la periferia tehnologiei este și un clivaj între vitezele din interiorul acestor societăți. Am putea spune că societățile tehnologizate trăiesc într-o stare de nedeterminare mult  mai mare decât celelalte pentru simplul fapt că elementele componente ale acestor societăți se mișcă mai repede. Societățile tehnologizate "fierb", gradul lor de entropie este din ce în ce mai mare, iar capacitatea de organizare stabilă a componentelor lor descrește în mod proporțional cu încălzirea. 

Toynbee vorbea despre orașe în mișcare. Conceptul cred că este, în mare parte, revolut. O parte dintre oamenii acestei planete trăiesc în societăți care fierb. Agitația termică, atât de folositoare dezvoltării Universului, este, în același timp, distrugătoare: rupe legăturile, transformă ordinea în dezordine, iar realizarea unui echilibru este un proces cu probabilitate spre zero.

Necunoașterea existenței unui fenomen nu înseamnă inexistența fenomenului, ci permite ființei umane un anumit tip de liniște, pentru a se trăi pe sine, ca ființă cognitivă, în relația cu interiorul său și în conexiune cu întregul exterior în care trăiește. Ființa umană integrată în societatea informațională devine un conglomerat "fierbinte" de informații, de non-cunoașteri, care o depărtează de sine și de universul din jurul său. A ști că un fenomen se întîmplă, nu înseamnă nici că îl cunoști, nici că poți interfera cu evoluția acestuia, dar ființa umană trăiește, mental, psihic, și cunoașterea și interferența. 

Imaginarea cunoașterii și a influenței asupra unui fenomen distant oferă o falsă senzație de implicare. Fie că este vorba despre o supernova produsă în urmă cu 458 de ani și a cărei lumină o percepem abia astăzi, fie că este vorba despre un cutremur devastator pe partea opusă a globului terestru, niciunul dintre noi nu are vreo capacitate reală nici de a cunoaște, nici de a influența fenomenele respective. Totuși, ca parte a societății informaționale, individul este, practic, condamnat că creadă, în mod fals, că face parte dintr-un multitudine uriașă de fenomene cărora nu le este nici măcar spectator. În acest timp, lumea în care trăiește fierbe, iar el, parte din lume, fierbe precum broasca din experiment.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu