vineri, 8 ianuarie 2016

Inutilul Cod al Patrimoniului (Cultural)

Se vorbește de cîțiva ani despre o enigmatică comisie sau enigmatic grup de lucru care să genereze un Cod al Patrimoniului (Cultural) (enigma este dată de imprevizibila înlocuire a decidenților politici care agrează sau nu membrii din comisie/grup de lucru). Ca bătrîn și hîrșit în rele făcător de legi și alte acte normative, cu o banală și inutilă licență în științe juridice (și administrative) îmi permit luxul de a scrie degeaba: Codul Patrimoniului este i-nu-til!! și !!!!

Argumentul principal al utilității este dat de forța juridică suplimentară pe care ar da-o calitatea de Cod. FALS! Legislația de bază în materia patrimoniului cultural (mobil, construit/ arheologic și imaterial) are caracter organic. Un Cod nu poate fi mai organic (și mai puternic) de atît. Ceea ce lipsește nu este un Cod și nici o legislație mai spălată decît cea existentă. Este suficient ca autoritățile publice care au competențe în materia să (re)devină autorități, începînd cu Ministerul Culturii. Încă există pîrghii de acțiune care permit cercetări penale și aplicarea de sancțiuni penale (cel puțin cîțiva din juriștii ministerului și avocații colaboratori ar putea fundamenta serios ceva plîngeri penale). Desigur, ar mai fi nevoie de oarece ministru, secretari de stat și secretar general care să igienizeze/ deparaziteze/ deratizeze/ decăpușeze diferitele comisii și comiții pendinte de minister.

Al doilea argument al utilității este dat de existența unui singur instrument juridic pentru domeniul patrimoniului cultural. FALS! Exemplul prin excelență în favoarea argumentației mele este Codul Fiscal, o uriașă glumă proastă pe care nu o mai înțelege nimeni. Patrimoniul cultural este un domeniu care cuprinde subdomenii avînd viteze diferite de evoluție. Într-un fel se mișcă realitățile sociale asociate cu patrimoniul imaterial, altfel cele care privesc arhivele, altfel patrimoniul mobil și tot diferit se mișcă relația dintre societate și patrimoniul construit (inclusiv arheologic). Mai degrabă, dorința codificării este un demers primitiv și nu unul superior în evoluția unui sistem juridic.

Alte argumente în favoarea codificării nu știu să fi fost pronunțate, în schimb mai am eu, împotrivă:

-relațiile sociale care privesc patrimoniul cultural nu au același caracter fundamental ca cele care sunt reglementate prin Codul Civil și Codul Penal (nu adaug Codul Fiscal, atîta timp cît acest cod este o marmeladă juridică). Relațiile sociale din și în jurul patrimoniul cultural sunt incidente și, eventual, special-derogatorii, de la regulile din Codurile Civil și Penal.
-relațiile sociale din jurul patrimoniului cultural sunt mult mai instabile decît cele civile sau penale. În acest context, este interesant de observat că actualul Cod Civil NU modifică fundamental regulile civile, ci oferă o actualizare lingvistică, o firească normalizare (prin includerea comerțului) și.... cam atît. Noutățile aduse în materia familiei sau drepturilor individuale au apărut în cod ca urmare a unei evoluții sociale istorice (cu durată istorică). La fel, Noul Cod Penal. Nu modifică în mod esențial raporturile juridice pe care le reglementează față de situația anterioară și reflectă modificări istorice la nivel social. Pe de altă parte, cu patrimoniul cultural se întîmplă mai tot timpul cîte ceva. Un Cod trebuie să fie stabil. Ferm. Peren, la fel ca relațiile sociale pe care le reglementează. Codul rutier și cel fiscal numai coduri nu sînt, la cît de des se modifică. Încercați să vă imaginați Codul Civil sau Codul Penal cu cîteva modificări pe an. Eu nu reușesc să imaginez un astfel de haos juridic. Codul Patrimoniul nu poate fi stabil, fiindcă domeniul de reglementare nu este stabil.
-desigur, modificarea unui Cod nu se poate face la fel de repede și ușor ca o lege (sau ar trebui să nu se poată face, dar codurile fiscal și rutier dovedesc contrariul). Așa fiind, atunci cînd modificarea realității sociale (mai rapidă decît ne place să credem) se produce, ar trebui să se producă și modificarea Codului. Dar, fiind Cod nu se poate. Fundătură..... ori ieșim din fundătură cu încălcarea a ceea ce un Cod ar trebui să fie.
-mai utilă ar fi deparazitarea legislației în general: eliminarea dublajelor sau contradicțiilor existente în legislația privind costrucțiile și urbanismul, în legislația privind mediul și pădurile etc. etc. Acest demers ar fi chiar simplu, iar ce trebuie făcut este scris, pe înțelesul oricui, în Raportul comisiei prezidențiale pentru patrimoniu din 2009.

Închei prin a repeta ceea ce spun și scriu de foarte mulți ani. Nu legile patrimoniului sunt proaste, ci aplicarea lor lipsește. Nu este nicio diferență între o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și una de 25 atîta timp cît nu se aplică niciuna. Am zis!

8 comentarii:

  1. Am eu mai multe pro. Si invers, raportul comisiei prezidentiale mi se pare un fiasco care avea un final asteptat. O jelanie si atat. Dar e prea tarziu in noapte ca sa dezvolt. Vezi ce ziceam la:http://a-craciunescu.blogspot.ro/2015/01/un-pact-pentru-patrimoniu.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Despre lipsa totală a finalității raportului măreței comisii am scris și eu, la timpul potrivit, chit că am participat la munca respectivă. Cît de util a fost acest raport distrugătorilor de patrimoniu am scris cu același prilej.

    Cît privește argumentele prezentate în articol, ele țin de ceea ce înseamnă efortul de legiuire. Altfel, sigur, mă pot entuziasma foarte ușor și argumenta, facil, măreția unui COD (pronunțat cu gura plină). Dacă mă gîndesc că se lucrează la codul ăsta de cîțiva ani buni, îndrăznesc să spun că acești ani înseamnă patrimoniu pierdut prin simpla neaplicare a legislației existente.

    Este interesant de observat că, de fapt, nici nu știm cît de bună sau rea e legislația existentă fiindcă, în realitate, autoritățile nu au aplicat-o, ci au evitat-o.

    Oricum, nu mai repet argumentele deja spuse. Le-aș putea detalia, eventual.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am inteles treaba aia cu "legile organice" dar ti-am raspuns mai pe larg la mine pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  4. Citesc. Legile organine sînt alea extrem de importante, care se adoptă cu un cvorum special (mai mare) și care reglementează în doar cîteva domenii, delimitate constituțional. Legea monumentelor, legea patrimoniului mobil sînt legi organice. Ergo extrem de importante (de asta nici nu s-au modificat chiar atît de des, deși au fost încercări)... Mă rog, finețuri juridice (fără supărare, da?) :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai da, numai ca nu sunt organice. Numai alea care privesc cultele (adica cu practica religioasa) sunt mentionate in Constitutie ca fiind organice alaturi de tot ce inseamna alegeri, organizare administrativa, educatie, lucrurile alea importante de care zici si tu. Legile privind patrimoniul (ca-i cu monumente, ca-i cu arheologie sau ca-i cu mobilul sau imaterialul) or fi ele importante dar nu sunt stipulate in art. 73 din Constitutie. Prin urmare eu cred cu tarie ferma si hotarata ca nu sunt legi organice. D'aia nu intelegeam ce vrei sa spui.

    RăspundețiȘtergere
  6. Citește tot articolul și o să vezi de ce legile pomenite sînt organice. Și chiar sînt... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar nu crezi ca m apucam sa comentez fara sa citesc articolul ... Nu pot fi daca nu sunt identificate ca atare. Nu e ea lege organica legea autorizarii in constructii, care e cu siguranta in exploatare, cum sa fie legea arheologiei lege organica? Ca are caracter e una, ca si este cred ca e alta.

      Ștergere
  7. Patrimoniul arheologic este reglementat prin ordonanță și nu prin lege.
    Legea patrimoniului mobil este organică fiindcă reglementează infracțiuni (inclusiv pedepsele asociate). Legea monumentelor istorice este ordinara (conform constitutiei in vigoare la data respectiva). Infractiunile la monumentele istorice erau reglementate prin Codul Penal în vigoare la data adoptării legii monumentelor istorice, astfel incit nu mai era necesar caracterul organic al acestei legi (ar fi condus la suprareglementare). Atunci cind a fost elaborata legea patrimoniului mobil, elementele referitoare la infractiuni au fost redactate, practic, de specialistii Ministerului Justitiei. Cit priveste arheologia, a se vedea reglementarile referitoare la monumentele istorice. Pare complicat, dar nu este. Sistemul juridic are o logica intrinsecă. Atunci cind te apuci sa rupi aceasta logica, reglementind secvential ceea ce ar trebui sa fie si sa ramina, bunaoara in Codul Civil sau Codul Penal, lucrurile devin, cu adevarat complicate.

    RăspundețiȘtergere