Tehnologiile digitale sînt, în esență, niște topoare din piatră mult evoluate. Adică, unelte. Nu-s magie, nu-s vrăji, nu-s panaceu pentru bolilele economie sau ale societății. Pe de altă parte, sînt ceva ce trebuie să ai pentru a depăși nivelul topoarelor din piatră. Dintre toate tehnologiile digitale, Inteligența Artificială (IA) pare a fi cea-mai-cea dintre toate. (Dacă m-ai întreba, ți-aș spune că-mi păstrez floricelele pentru spectacolul calculatoarelor cuantice și energiei obținute prin fuziune.)
În prezent există o adevărată efervescență geopolitică în ce privește adoptarea și integrarea, în tot și în toate, a tehnologiilor digitale. Îmi pare a fi un pariu extrem de riscant pe termen lung. Chiar dacă paradoxul Jevons nu este o teorie acceptată de economiștii mainstream, informațiile empirice îl confirmă. Paradoxul Jevons aplicat IA ne duce către un consum din ce în ce mai mare de energie, necesară alimentării unităților de procesare a informației. Indiferent de unde ar fi luată acea energie, cu tehnologiile existente, legea a doua a termodinamicii ne va duce într-o fundătură. De exemplu, în ce privește materiile prime pentru procesoare, baterii, unități de generare a energiei. Să însemne că sîntem prea săraci pentru a ne permite IA generalizată în România?
De fapt, nu este obligatoriu să fie adoptate soluțiile tehnologice ale mega-companiilor, lacome pentru a deține informație. Este suficient să înțelegem că elemente ale tehnologiilor care fac posibilă IA sînt, de multă vreme, disponibile, recent devenind accesibile și unitățile de calcul necesar. Bunăoară, un procesor de nivel consumer, vechi de 4 ani, poate îndeplini, la un nivel rezonabil, o multitudine de sarcini de analiză a informației. La fel în ce privește instrumentele software. Uzura morală, chiar și în cazul tehnologiilor digitale, este, mai mult, o găselniță de marketing, specifică, în esență, consumerismului.
Prin urmare, mă întreb, de ce, de exemplu, deținătorii de patrimoniu sau de informație pe suporți fizici nu s-au asociat, eventual și cu colectivele de cercetare universitare, pentru dezvoltarea propriilor soluții de IA (astăzi LLM), care să ruleze pe o infrastructură hardware mai veche (dar foarte utilizabilă) și care să prelucreze, pentru diferite finalități corpusul de informației în format digital existent. Nu întreb de ce nu s-a realizat, deja, trecerea în format digital a informației pe suporți analogici fiindcă imbecilitatea în formă continuată nu-i infracțiune.
Legea lui Moore nu ne obligă să avem, permanent, cel mai recent procesor și cel mai recent software. Cu atît mai puțin, nu ne obligă să rulăm infrastructura informatică critică pe software proprietar, care impune cheltuieli permanente. Desigur, este mai facil să folosim ceva gata făcut, în loc să învățăm ce să cerem minților briliante crescute și educate în România.
Totuși, nu există vreun impediment rațional sau rezonabil pentru ca, de exemplu, una sau mai multe asociații profesionale sau inter-organizaționale să-și asume rolul de inițiator al unei mici revoluții tehnologice. Pînă că inerția și inepția decidenților politico-administrativi și birocraților sînt depășite, noi, cu toții vom fi depășiți. O să-mi permit să visez frumos, la o astfel de asociație/asociere, care găsește și pune pe masă 5 milioane de euro pentru o infrastructură digitală, cu IA integrată, care să poată "scurma" în bazele de date existente. E un vis frumos fiindcă: LLM în limba română există, baze de date există, capacitate de calcul (distribuită) există, internet de mare viteză există, profesioniști IT există. Deci?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu