Ce evaluăm la un manager?

Evaluarea managerului este acceptată ca un proces firesc, mai ales în contextul unui contract de management. Totuși, ce se evaluează? Lecturând legislația în vigoare vom constata, deloc surprinzător, că evaluarea este, în realitate, a organizației: număr de X, număr de Y etc. Atunci când a fost creată actualul sistem de evaluare, teribil de stufos, nimeni nu s-a gândit la câteva aspecte.

Unul dintre ele este atât de evident încât scapă atenției: NU managerul este cel care are spectatori, ci teatrul; NU managerul are cititori, ci biblioteca ș.a.m.d.

Cel de-al doilea aspect este de natură juridică. Cum este caracterizată răspunderea managerului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractului? Ca obligație de mijloace sau ca obligație de rezultate? Dacă este obligație de rezultate, atunci rezultatele ar trebui să fie corelate DIRECT cu activitatea managerului, ori în realitate, actualul sistem măsoară altceva. De fapt, în prezent, este ca și cum managerul și-ar asuma o obligație pentru altul (managerul, de exemplu, se obligă că muzeografii din subordine vor realiza anumite operațiuni care să aducă vizitatori). Cel puțin la nivel de principiu juridic, o astfel de obligație nu este posibilă. Desigur, o obligație de rezultate este posibilă, doar că aceste rezultate trebuie să fie definite strict în relație de cauzalitate cu activitățile managerului.
În schimb, apreciez că un contract de management întemeiat pe o obligație de mijloace este mult mai adecvată pentru ceea ce este și înseamnă managementul. Practic, managerul se obligă să depună toate eforturile pentru ca organizația să obțină un set de rezultate, dar nu se obligă la înseși rezultatele. 

Vă las să vă gândiți la aceste aspecte și mai spun că o astfel de abordare a managementului ar însemna o nouă inovație, așa cum și contractul de management a fost, la vremea sa. Ar fi o inovație importantă care ar conduce la o altfel de înțelegere a managementului.