Putând să observ acțiunea culturală "la firul ierbii" apreciez că seturile de indicatori trebuie, în mod obligatoriu ponderați ținând seama de contextul foarte local și specific în care fiecare organizație își desfășoară activitatea. De exemplu, organizațiile care funcționează în zone sărace trebuie privite și înțelese diferit de cele din zona mai bogate. Din această perspectivă, spun, destul de frecvent, că organizațiile culturale din zone cum sunt Mehedinți, Vaslui sau Sălaj sunt mult mai performante decât cele din Sibiu, Brașov sau Constanța. Pentru multe dintre organizațiile din primele județe enumerate este o performanță în sine faptul că reușesc să existe și să păstreze/ofere o anumită cultură. Chiar dacă, pe baza unor indicatori cantitativi și/sau calitativi, aceste organizații vor primi valori mici, aceste valori trebuie privite proporțional. Un județ cum este Sibiul sau Brașovul pur și simplu nu se poate compara cu Mehedințiul sau Vasluiul. Comparația este inegală a priori.
Același principiu al proporționalității ar trebui să afecteze comparația (și intrinseca evaluare) între un cămin cultural rural care reușește să susțină o expoziție de tip muzeal și să ofere și câte ceva din artele spectacolului, și un muzeu județean care are la dispoziție, în cel mai rău caz, populația unei reședințe de județ.
Performanța unei organizații cu până în 10 salariați trebuie apreciată diferit de performanța unei organizații cu 100 de salariați. În ce mă privește, pun semnul egalității între un mic așezământ cultural cu o mână de salariați, de undeva dintr-un orășel de provincie și oricare dintre marile muzee sau teatre care țin prima pagină a ziarelor. De multe ori, cultura "mică" înseamnă o formă de eroism, iar superioritatea managerilor care conduc organizații cu bugete de sute de mii de lei/an este doar un fel de fanfaronadă elegantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu